miercuri, 6 ianuarie 2010

Si daca nu voi muri maine


(GRATZIELA)

"Mă rog la Dumnezeu să nu mor mâine. Am aflat în acest an că nu există o viaţă viitoare, şi nici nu mi-a fost dată putinţa de a levita în vieţi paralele sau alte trepte neştiute de mine, ale existenţei sau ale lipsei ei. Am ajuns la jumătatea realităţii în care mi-a fost dat să mă nasc, iar cel de Sus îmi oferă timp să-mi calculez noroacele şi deziluziile, speranţele şi deşertăciunile. Cel mai captivant şi în acelaşi timp suferind calcul pe care mi-l fac în cea mai cuvenită atenţie îmi comportă freneziile iubirii, ale fericii, ale împăcării, ale minunăţiilor, dar şi tortura muririi.

Dacă aş ştii că aş muri mâine, aş iubi mai mult, mai adevărat şi complet astăzi? Mi-aş putea epuiza cel mai frumos sentiment al lumii într-o singură zi?

Ar trebui să fiu în stare s-o fac, să-i demonstrez, făţiş, Creatorului, că puterea dragostei Lui din care a plămădit lumea, pe noi, şi pe care apoi, ne-a dăruit-o necondiţionat, i-am respectat-o şi îndeplinit-o până la ultima suflare. Şi că atunci, printr-un ultim respiro, şi primul de după moarte, iubirea va fi stăruit, plecând spre zări, căpătând forma perfectă a valului alb, care nu se stinge niciodată.

Mă rog a doua oară către Atotputernic. De ce m-ar lăsa să mor mâine, când mai am atâtea de făcut, iar trăirile legate de zâmbetele mele şi ale celor pe care îi iubesc nu mi s-au sfârşit? Gândul dispariţiei mă copleşeşte în plânsete nervoase, spasmotice. Iar gândul dispariţiei lumilor la care ţin mă fac să înmărmuresc în pietrele seci, care nu mai au mult de trăit în vârfurile inegale şi colţuroase, mâncate de apa veche şi grea din fostele râuri ale celui mai îndepărtat continent rămas fără nume."

Şi dacă, totuşi, nu vom muri mâine... vom continua un drum impreuna , un drum inceput intr-un joc generos al destinului. Am invatat din aceste expriente cu o finalitate fericita in cele din urma, ca ceea ce implacabil incearca sa desparta soarta, destinul uneste cu generozitate.
Sunt fericita ca astazi facem parte , irevesibil dintr-un destin comun. Si fara promisiuni , doar cu revelatia unor legaturi de inima , sper indestructibile, imi doresc sa continuam acest drum impreuna.