miercuri, 9 februarie 2011

….De nicăieri, de niciunde , din Arcadia…

">« Dumnezeu iubeşte iubirea, iubeşte pe cei care iubesc, iubeşte chiar şi dacă nu iubeşti, îi iartă pe toţi dar , îi mîntuieşte numai pe cei ce încearcă !!!!! Apostolul Petru…Marea Moartă

Am avut lacrimi! Am avut bucurii şi necazuri, am avut speranţe, am încă credinţă! În numele a ceea ce înseamnă umanitate, în numele a ceea ce înseamnă acea latură a fiecărui om , a fiecărei personaliatăţi în parte…adică …încredere! Există la un moment dat în viaţa fiecăruia dintre noi un moment de răscruce …oare este bine să merg mai departe… oare pot mai mult? Zadarnic aştepţi un răspuns care nu vine şi, totuşi, în vuietul adânc al nopţii şi al spiritelor bune răspunsul vine ca de niciunde …da spune El…este bine să mergi mai departe şi da, este în Voia Lui să continui să iubeşti…
Există o tainică legătură între ceea ce eşti acum şi ceea ce poţi fi ,sau deveni, în momentul în care treci cu bună ştiinţă peste canoane, canioane, peste orice ceea ce ar însemna stavilă în existenţa ta, atunci când dincolo de tine…intervine puterea magică a Iubiririi. În numele Lui, în numele iubirii, în numele a tot ceea ce înseamnă dragoste… Cândva , nu departe de acest timp, mă născusem numai pentru Tine, acum, departe de acel timp mă simt de parcă, undeva în ancestral mai mult, decît ceea ce însemn eu, sau voi, cei mai dragi prieteni ai sufletului meu sunteţi …m –am născut , doar pentru a merge înainte.
…A venit vremea ! am auzit de dincolo de mine, în urechi, şoptindu-mi voci din altă lume…una cu mult mai dreaptă…a venit vreamea, ca în murmurul ploii, în geamătul zăpezii şi zâmbetul de fiecare zi al zorilor să începi din nou să iubeşti…Fără zădărnicie, dar nici cu egoism, fără lăcomie dar nici cu capul plecat, fără simţul răspunderii dar nici cu capul în nori…fără de credinţă dar nu fără Dumnezeu… împotriva tuturor , pentru că acesta este Adevărul !! !
Şi ce este adevărul ???? dreptate ? sau ce este el, iubire ? iertare ?
NUUUUU spunea aceeaşi voce , este dincolo de toate, de nimic, de dragoste şi de adevăr…este credinţa …Credinţa în iubirea de dincolo de orice trepte, de orice limite impuse de societate, de orice fel de vorbe nevorbe ,spuse de unii şi de alţii care îşi dau cu părerea când vine vorba de suflet…

Dar, dincolo de toate câte sunt, câte nu sunt, sau câte vor să fie, dincolo de acest timp atemporal care nu pare să ne mai aparţină, dincolo de răutăţi mărunte, zilnice, fără de rost…dincolo de lătratul pustiu şi fără sens al câinilor fără de stăpân şi a morţilor fără de morminte există… Un paradis promis !!!! Nu aici, nici dincolo, nici acum, nici mai departe, ci…undeva… unde, în adâncuri , în spatele sternului, nici prea aproape de inimă, dar nici prea departe de plămâni se ascunde , numai de noi ştiut Sufletul….
Al meu, al tău, al nostru, al celor ce trebuie să vină, al curăţiei şi , poate nu prea departe al colinei de munte , care după iarnă…miroase nu ştiu de ce şi cum, a fân proaspăt cosit, a flori şi a tămâie …din aceea, care aduce de departe mirosul de Domnul Nostru…Câtă dreptate. În fiecare primăvară, în fiecare cuc fără de cuci, în fiecare colină fără de brad, în fiecare suflet care aşteaptă altul…Şi care vine…În ciuda tuturor adevărul…

Celi

P.S. Şi… pentru tine străine fără de străinătate, pentru tine prieten fără de prietenie, pentru tine, cuc fără de cuci, pentru tine dragul meu tovarăş de primăvară, de februarie şi demulte luni -neluni, pentru Omul care trebuie să fie Om cu sau fără de tăceri…îţi doresc să simţi şi numai o singură dată adierea binecuvântatei bori care porneşte de la sfântul Argeş şi aduce cu el puterea cuvântului necuvânt până la tine. Unde ??? Acolo unde indiferent vei fi, dar, mai bine, acolo unde eşti deja….Aici, la noi…Şi pentru voi, prieteni de dincolo de noi, de ne-noi , de dincolo de filosofii mărunte şi neânţelese, de dincolo de credinţe şi necredinţe fie ele şi puternic motivate…

Şi încă ceva…ca un ultim strigăt al unui animal rănit de moarte , care trebuie să meargă mai departe , pentru că…cineva fie şi numai de conjunctură încălzeşte bârlogul…« Dumnezeu iubeşte iubirea, iubeşte pe cei care iubesc, iubeşte chiar şi dacă nu iubeşti, îi iartă pe toţi dar , îi mîntuieşte numai pe cei ce încearcă !!!!! Apostolul Petru…Aceiaşi mare…fără de ţărm…