DRAGOSTE DE CATEL

PRIETEN PE VIATA, in ultima zi de ilegalitate. Alexandra striga : nu mi-l lua...!

CHIRIAS CU ACTE IN REGULA

Ma dor salele...:)))

Ca sa mentinem tonusul la nivelul optim. Multumesc , ca va ginditi la noi. Suntem efervescenti ca o aspirina. Revenim cu vesti , obligatoriu pozitive.

O alegere corecta. Ochii care rid.

Nu vreau sa vorbesc despre ziua de astazi . S-au intimplat ele multe, insa am trecut peste toate cu zimbetul pe buze, stiind ca toate se intimpla parca , cu un sens, ca lucrurile incep sa prinda contur. In suflet . In afara lui. Nu stiti insa ca dupa o zi cu vesti contradictorii , in care nici acum nu stiu cam pe unde ma aflu, a mai picat o veste care parca mi -a traznit cerul exstentei mele si asa plina de nori .Gri. Doar astazi . Pentru ca de miine , ei norii , se vor transforma in nori pufosi ai unei primaveri care ne asteapta.Si care pentru noi va veni mai devreme.
Ma astepta acasa o decizie pe care trebuia sa o iau astazi . Proprietarul apartamentului in care locuiesc a sosit in Romania, in vacanta.A fost incintat sa facem cunostinta, de tot ce se afla in casa pe care eu am pastrat-o cu grija. Doar la intilnirea cu Muchi s-a produs un impact, si s-a emis un verdict pe cit de sec , pe atit de absurd. Muchi va trebui sa plece. Chiar daca totul straluceste, si casa arata ca noua... El se intorce de unde a venit , iar noi doua ne vom bucura mai departe de caldura caminului primitor unde am petrecut un Craciun nou si plin de lumina.
M-a privit in ochi. Stia ca despre el vorbim .Se uita in ochii mei si parca ochii lui vorbeau:
Nu i asa ca nu ma lasi ? Nu-i asa ca ma iubiti?Lacrimile se rostogoleau spre spre boticul umed.
S-au intilnit cu lacrimile mele , parca dincolo de mine , si parca nici acum nu ma dezmeticesc.
_I-am raspuns politicoasa si absenta domnului, uitindu-ma atent si complice la fiinta care depindea acum de decizia mea.
" Daca alta solutie nu exista , sunt sigura ca mai sunt si alte apartamente dragute , care pot fi caminul nostru , al celor trei. Catelul asta face parte din familie, nu are cum sa locuiasca pe strada. Daca se intoarce pe strada , va muri. De frig, si de dor".
Parea ca nu intelege. Ne-a privit pe toti trei cu nedumerire. Nu intelegea cum se amesteca dorul cu microbii care -i puneau in pericol sanatatea Alexandrei si care erau justificarea unei decizii radicale.
Alexandra ma priveste. Si priveste in jur. Ii placea casa. Insa cum ar fi ea fara Muchi? O casa fara suflet,imi sopteste... Pentru ca Muchi este catelul pe care l-a dorit mereu , si care doar pentru ea a coborit din sacul lui Mos Craciun.Zimbeste ... multumita plecind impreuna spre imparatia somnului,ea privindu-l, el multumindu-i cu o atingere calda de labuta.
Cineva zimbeste . Din inalt si din inima ...Pentru lacrimile calde care -mi inunda privirea acum, aici...

VIBRATII

Ratiunea inimii mele de la ora unu , tocmai a nascocit o leapsa , pe care o voi da cui vrea o sa o prinda, important e sa transmita mai departe starea de bine pe care o induce.
Asa ca inainte de vizionare , luati-va barbatul , copilul , sau dupa caz catelul si dansati. Si dupa ce veti fi zburat pe aripi de vals , veti observa probabil, ca in sala aia fiecare por vibreaza de la orchestra la ultimul spectator ridicat de pe scaun. Fiecare rid de pe obrazul violonistului se transforma in exercitiu de zimbet, de frumos. Fantastic...
Ideea a poposit la mine, dupa ce am vizionat o postare de la Romeo de pe blog.
Si pentru ca eu nu m-am priceput sa incorporez etichete deteriorate , va invit sa mai sariti cu un click la pagina cu pricina.Va promit ca merita! Dansati!Si dati click pe Romeo.
Multumesc Romeo!

Si totusi tara mea este de nici unde , dar am un suflet de ciine ...autentic romanesc.

">

Paradoxal , sau poate nu , sunt uneori, in tacera noptilor fara stele momente in care ma rog.Ma rog pentru toti care cu voie sau fara voia lor au plecat . Spre undeva , cautaind sa le fie mai bine. M-am intrebat nu de putine ori ce forta terestra sau mai putin terestra , i-au indreptat spre locuri, ele insele odinioara damnate. Nu am gasit , cel putin nu acum , un raspuns. Dar stiu ca cei ce au ales aceasta cale , de multe ori poate cea mai grea , au facut-o din dragoste.
Primul argument ar fi acela din dragoste pentru tara lor. Pentru ca pe drumul vietii sa nu o urascca, cindva...
Al doilea motiv ar fi acela al sperantei. Doar noi invatam in orodoxie ca totul este posibil ,atunci cind crezi si-ti doresti cu adevarat.
Si al treilea , dar nu cel mai putin important , ar fi acela al echitatii , pentru ca noi romanii, mai ales ,avem nevoie de echitate. Asta pentru ca prea des ne-a fost furata demnitatea. In toate formele ei .
Si ma intreb , in noptile mele de singuratate, dar cu inima plina , pentru ce o viata trecuta sau doar inceputa fara argumentul suprem al iubirii?
Pot doar sa mi imaginez cit e de greu. Pentru ca eu insumi imi doresc altceva. Pentru mine si pentru cei ramasi. Iubesc Romania , insa nu sunt sigura, de fapt incep sa cred cu fiecare zi ca nu este tara in care vreau sa traiesc. Nu stiu , miine ,daca va fi un miine ce ii pot spune fetitei mele. Am crezut ca aici pot trai demn, ca aici ii pot oferi fetitei mele, ceea ce orice copil de pe lumea asta sfirtecata de zone si clase sociale aflate in contradictie, parca imptriva tuturor legilor firii are dreptul . Sscoala , educatie, si mai ales sansa de a privi inainte cu demnitate si speranta. Vreau sa cred ca pot face mai mullt .Nu am gasit inca temeinicia gestului de a -mi infige definitiv talpile aici , la noi , unde totul este posibil (de cele mai multe ori nu in sensul bun).
Cindva nu foarte de mult , intr-o noapte sfinta dinaintea Craciunului prietena si fetita mea au gasit in fata usii un ciine. De rasa( de parca ar fi contat, de rasa sau nu) ,dar autentic romanesc. L-am numit al nostru . Autentic romanesc. Nu stiu daca in alt colt de lume as fi gasit un ciine. Nu stiu daca in alt colt de lume mi-ar fi produs atita fericire.
Stiu doar ca sufletul geaman ce-mi umple noptile mele de singuratate , chiar daca -si potriveste ceasurile, viata si timpul in alt spatiu , simte si vibreaza la fel de autentic , si pur : romaneste.
Unde sunt?Unde voi fi?Spre ce ma indrept?Numai Dumnezeu in marea lui vointa stie (astazi sunt sigura si eu ) ca toti cei care se iubesc profund , dincolo de distante care se golesc pentru o secunda de fericire, dincolo de temerile si meschinul pamintesc, vor fi cindva laolalta. De sarbatori!:))

"We`ll always have Paris"

O staruinta uluitoare, o credinta dincolo de sentimente umane, dar presarata cu acea incredibila forta a Iubirii , pe care o intalnesti numai o singura data in viata. Este acea unica intalnire cu sufletul pereche, pentru care esti capabil sa darami chiar si inaltimile Taborului, pentru a pastra fie si pret de o clipa Iubirea Unica singura reala.Din acest punct de vedere, privit cu ochii mintii ai unui om care a intalnit marea dragoste, Casablanca este si va ramane o capodopera a cinematografiei, indiferent de epoca si de moda...
....Deci nu conteaza distanta, departarile si abisurile, oceanele cu coralii lor cu tot...Pretuieste unicitatea intalnirii cu dragostea sufletului geaman caci ea nu poate fi intalnita, din nefericire decat o singura data in viata.Chiar daca nu este musai sa ramai cu ea, cu el...Dincolo de orice fele de aparente , peste eternitate, dincolo de rostirea umana nu ii poti dori decat fericire. Doar face parte din tine.Doar dragostea adevarata inseamna a dori binele celuilalt, mai presus de ceea ce esti tu!

Ps.
Multumesc Odille, pentru idee.

De cite ori o ascult, uit sa respir...

tango forever

EGIPT - Crestini protejand Musulmani in timpul rugaciunii acestora

Am preluat ideea de  pe un blog din lista de prieteni.  . Traim zile in care se scrie istorie.Istoria unui inceput, istoria unui sfirsit.Si sunt de acord , ma rog si sper ca timpul Iubirii sa fie aproape.Pentru ca suntem copiii aceluias Dumnezeu , chiar daca El se cheama diferit pentru unii dintre noi.

Intoarcerea spre Rai

* Speranţa este ea însăşi un soi de fericire şi, poate, principala fericire pe care această lume o oferă. * ( Samuel Johnson )

Un drum , o speranta. noua.
Am primit "speranta" de la un suflet drag mie, plecat departe...

….De nicăieri, de niciunde , din Arcadia…

">…« Dumnezeu iubeşte iubirea, iubeşte pe cei care iubesc, iubeşte chiar şi dacă nu iubeşti, îi iartă pe toţi dar , îi mîntuieşte numai pe cei ce încearcă !!!!! Apostolul Petru…Marea Moartă

Am avut lacrimi! Am avut bucurii şi necazuri, am avut speranţe, am încă credinţă! În numele a ceea ce înseamnă umanitate, în numele a ceea ce înseamnă acea latură a fiecărui om , a fiecărei personaliatăţi în parte…adică …încredere! Există la un moment dat în viaţa fiecăruia dintre noi un moment de răscruce …oare este bine să merg mai departe… oare pot mai mult? Zadarnic aştepţi un răspuns care nu vine şi, totuşi, în vuietul adânc al nopţii şi al spiritelor bune răspunsul vine ca de niciunde …da spune El…este bine să mergi mai departe şi da, este în Voia Lui să continui să iubeşti…
Există o tainică legătură între ceea ce eşti acum şi ceea ce poţi fi ,sau deveni, în momentul în care treci cu bună ştiinţă peste canoane, canioane, peste orice ceea ce ar însemna stavilă în existenţa ta, atunci când dincolo de tine…intervine puterea magică a Iubiririi. În numele Lui, în numele iubirii, în numele a tot ceea ce înseamnă dragoste… Cândva , nu departe de acest timp, mă născusem numai pentru Tine, acum, departe de acel timp mă simt de parcă, undeva în ancestral mai mult, decît ceea ce însemn eu, sau voi, cei mai dragi prieteni ai sufletului meu sunteţi …m –am născut , doar pentru a merge înainte.
…A venit vremea ! am auzit de dincolo de mine, în urechi, şoptindu-mi voci din altă lume…una cu mult mai dreaptă…a venit vreamea, ca în murmurul ploii, în geamătul zăpezii şi zâmbetul de fiecare zi al zorilor să începi din nou să iubeşti…Fără zădărnicie, dar nici cu egoism, fără lăcomie dar nici cu capul plecat, fără simţul răspunderii dar nici cu capul în nori…fără de credinţă dar nu fără Dumnezeu… împotriva tuturor , pentru că acesta este Adevărul !! !
Şi ce este adevărul ???? dreptate ? sau ce este el, iubire ? iertare ?
NUUUUU spunea aceeaşi voce , este dincolo de toate, de nimic, de dragoste şi de adevăr…este credinţa …Credinţa în iubirea de dincolo de orice trepte, de orice limite impuse de societate, de orice fel de vorbe nevorbe ,spuse de unii şi de alţii care îşi dau cu părerea când vine vorba de suflet…

Dar, dincolo de toate câte sunt, câte nu sunt, sau câte vor să fie, dincolo de acest timp atemporal care nu pare să ne mai aparţină, dincolo de răutăţi mărunte, zilnice, fără de rost…dincolo de lătratul pustiu şi fără sens al câinilor fără de stăpân şi a morţilor fără de morminte există… Un paradis promis !!!! Nu aici, nici dincolo, nici acum, nici mai departe, ci…undeva… unde, în adâncuri , în spatele sternului, nici prea aproape de inimă, dar nici prea departe de plămâni se ascunde , numai de noi ştiut Sufletul….
Al meu, al tău, al nostru, al celor ce trebuie să vină, al curăţiei şi , poate nu prea departe al colinei de munte , care după iarnă…miroase nu ştiu de ce şi cum, a fân proaspăt cosit, a flori şi a tămâie …din aceea, care aduce de departe mirosul de Domnul Nostru…Câtă dreptate. În fiecare primăvară, în fiecare cuc fără de cuci, în fiecare colină fără de brad, în fiecare suflet care aşteaptă altul…Şi care vine…În ciuda tuturor adevărul…

Celi

P.S. Şi… pentru tine străine fără de străinătate, pentru tine prieten fără de prietenie, pentru tine, cuc fără de cuci, pentru tine dragul meu tovarăş de primăvară, de februarie şi demulte luni -neluni, pentru Omul care trebuie să fie Om cu sau fără de tăceri…îţi doresc să simţi şi numai o singură dată adierea binecuvântatei bori care porneşte de la sfântul Argeş şi aduce cu el puterea cuvântului necuvânt până la tine. Unde ??? Acolo unde indiferent vei fi, dar, mai bine, acolo unde eşti deja….Aici, la noi…Şi pentru voi, prieteni de dincolo de noi, de ne-noi , de dincolo de filosofii mărunte şi neânţelese, de dincolo de credinţe şi necredinţe fie ele şi puternic motivate…

Şi încă ceva…ca un ultim strigăt al unui animal rănit de moarte , care trebuie să meargă mai departe , pentru că…cineva fie şi numai de conjunctură încălzeşte bârlogul…« Dumnezeu iubeşte iubirea, iubeşte pe cei care iubesc, iubeşte chiar şi dacă nu iubeşti, îi iartă pe toţi dar , îi mîntuieşte numai pe cei ce încearcă !!!!! Apostolul Petru…Aceiaşi mare…fără de ţărm…

CONVERSATIONS WITH GOD

o poveste extrem de emotionanta, potrivita oricui crede ca viata curge intr-un singur sens. Calea spre Dumnezeu. . Uneori, desi pare greu de crezut, obstacolul in calea fericirii putem fi si noi insine. Frica nostra. Temerile si indoilelile nostre.
"Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce a­vem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă."
Iubirea e raspunsul...