Paradoxal , sau poate nu , sunt uneori, in tacera noptilor fara stele momente in care ma rog.Ma rog pentru toti care cu voie sau fara voia lor au plecat . Spre undeva , cautaind sa le fie mai bine. M-am intrebat nu de putine ori ce forta terestra sau mai putin terestra , i-au indreptat spre locuri, ele insele odinioara damnate. Nu am gasit , cel putin nu acum , un raspuns. Dar stiu ca cei ce au ales aceasta cale , de multe ori poate cea mai grea , au facut-o din dragoste.
Primul argument ar fi acela din dragoste pentru tara lor. Pentru ca pe drumul vietii sa nu o urascca, cindva...
Al doilea motiv ar fi acela al sperantei. Doar noi invatam in orodoxie ca totul este posibil ,atunci cind crezi si-ti doresti cu adevarat.
Si al treilea , dar nu cel mai putin important , ar fi acela al echitatii , pentru ca noi romanii, mai ales ,avem nevoie de echitate. Asta pentru ca prea des ne-a fost furata demnitatea. In toate formele ei .
Si ma intreb , in noptile mele de singuratate, dar cu inima plina , pentru ce o viata trecuta sau doar inceputa fara argumentul suprem al iubirii?
Pot doar sa mi imaginez cit e de greu. Pentru ca eu insumi imi doresc altceva. Pentru mine si pentru cei ramasi. Iubesc Romania , insa nu sunt sigura, de fapt incep sa cred cu fiecare zi ca nu este tara in care vreau sa traiesc. Nu stiu , miine ,daca va fi un miine ce ii pot spune fetitei mele. Am crezut ca aici pot trai demn, ca aici ii pot oferi fetitei mele, ceea ce orice copil de pe lumea asta sfirtecata de zone si clase sociale aflate in contradictie, parca imptriva tuturor legilor firii are dreptul . Sscoala , educatie, si mai ales sansa de a privi inainte cu demnitate si speranta. Vreau sa cred ca pot face mai mullt .Nu am gasit inca temeinicia gestului de a -mi infige definitiv talpile aici , la noi , unde totul este posibil (de cele mai multe ori nu in sensul bun).
Cindva nu foarte de mult , intr-o noapte sfinta dinaintea Craciunului prietena si fetita mea au gasit in fata usii un ciine. De rasa( de parca ar fi contat, de rasa sau nu) ,dar autentic romanesc. L-am numit al nostru . Autentic romanesc. Nu stiu daca in alt colt de lume as fi gasit un ciine. Nu stiu daca in alt colt de lume mi-ar fi produs atita fericire.
Stiu doar ca sufletul geaman ce-mi umple noptile mele de singuratate , chiar daca -si potriveste ceasurile, viata si timpul in alt spatiu , simte si vibreaza la fel de autentic , si pur : romaneste.
Unde sunt?Unde voi fi?Spre ce ma indrept?Numai Dumnezeu in marea lui vointa stie (astazi sunt sigura si eu ) ca toti cei care se iubesc profund , dincolo de distante care se golesc pentru o secunda de fericire, dincolo de temerile si meschinul pamintesc, vor fi cindva laolalta. De sarbatori!:))
