joi, 21 ianuarie 2010

sens unic

Vine o vreme
Când trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.

Câteva momente când era sa fim fericiti,
Câteva momente când era sa fim frumosi,
Câteva momente când era sa fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.

O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

Si, în sfarsit, o soarta
Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

Marin Sorescu- Contabilitate.


Ne iese intodeauna viata cu plus? Ce facem cind suntem sfirtecati de regrete si de neputinte? Ce resorturi gasim pentru a intelege ca exista un singur sens? Ca esti viu si ca inca nu e totul pirerdut?

miercuri, 13 ianuarie 2010

MIINI INTINSE

In calea fiecarui om apar fel de fel de situatii si oamenii care il pot influenta, dar care niciodata nu vor putea hotari in locul lui. Acesti oameni si aceste provocari sunt facute pentru ca el , omul sa isi dea seama cine este cu adevarat si incotro se indreapta. Nici un om nu este slab, suntem cu totii puternici, doar ca unoeri trebuie facuta multa lumina in suflet pentru a ne ...regasi drumul in viata. Da, este important sa avem norocul sa intalnim oameni buni care sa ne ajute sa facem acest lucru cat mai repede, sa pasim pe drumul cel drept si sa nu mai alunecam pe carari laturalnice. Insa important este sa ii ascultam cu inima si sa privim adevarul in fata: ca ei ne vor binele.! Cum vedem asta? Este acea stare de bine, de liniste si de seninatate pe care o ai in preajma lor...mai cu seama, sprijinul neconditionat de care avem atata nevoie...

Eul nostru nu este speriat de ei, ci este linistit… avem nevoie de timp si oameni intelepti pentru regasire, iar toata puterea este in noi…sa ii putem pastra alaturi de sufletul nostru! .
De multe ori preferam insa singuratatea pentru ca ne temem de cumplita suferinta, chiar daca suna a renuntare. ..

Si ma intreb adeseori , cind simt un suflet care sufera cum sa fac sa ajung pina la el , cum sa fac sa inteleaga ca eu sunt aici si ma gaseste doar daca intinde mina ? Cite zavoare ale inimii tebuie sa deschid, ca sa trecem impreuna peste haul peste care se afla lumina ? Si siguranta ca de astazi ducem imreuna durerile lumii pe care soarta “generoasa “ ni le-a asternut inainte pe un covor de deziluzii , sau lacrimi , sau neintelsuri?


Se intimpla de putine ori in viata sa intilnesti oameni care intr-un fel sau altul fac parte dintr-un destin pe care ti-l doresti sa il duci impreuna cu bune si cu rele , cu abisuri si fericiri, cu vise si deziluzii.
Destin, provocare, sunt toate aceste intilniri care ne schimba viata intimplatoare? Sau destinul , oricit am incerca sa-l ocolim ne demonstreaza de fiecare data ca ne indreptam in aceeasi directie, oricite rute ocolitoare am incerca. Sau poate ca toate aceste abateri , denivelari sau gropi pe care incercam sa le depasim , sunt tot suprize pe care destinul ni lep-a trasat undeva in stele , dincolo de noi si inceputuri?

Ati simtit vreodata ca ritmul inimii rezoneaza cu stringerea de mina a unui om pe care abia l-ai cunoscut , si ca asta e marea intilnire cu prietenul pe care l-ai asteptat de mult? De prea mult timp?
Ca prietenie …un… te iubesc,şi ce mult insemni pentru mine … acest cuvint folosit atit de des nu mai suna fals si incepe sa aiba alta sonoritate , alt sens abia descoperit ? Este sentimentul profundei incercari la care ne supune viata…Am gresit, tu ai gresit însă după atata amar de vreme ratacită între falsuri grosolane …ne-am regasit…

….Defapt nu am plecat nicăieri prietene drag…am astepat doar ca tu sa revii… !!!
După o iarna de poveste astept o primavara a regasirii şi a renasterii …Asa cum trebuie sa fie !

miercuri, 6 ianuarie 2010

Si daca nu voi muri maine


(GRATZIELA)

"Mă rog la Dumnezeu să nu mor mâine. Am aflat în acest an că nu există o viaţă viitoare, şi nici nu mi-a fost dată putinţa de a levita în vieţi paralele sau alte trepte neştiute de mine, ale existenţei sau ale lipsei ei. Am ajuns la jumătatea realităţii în care mi-a fost dat să mă nasc, iar cel de Sus îmi oferă timp să-mi calculez noroacele şi deziluziile, speranţele şi deşertăciunile. Cel mai captivant şi în acelaşi timp suferind calcul pe care mi-l fac în cea mai cuvenită atenţie îmi comportă freneziile iubirii, ale fericii, ale împăcării, ale minunăţiilor, dar şi tortura muririi.

Dacă aş ştii că aş muri mâine, aş iubi mai mult, mai adevărat şi complet astăzi? Mi-aş putea epuiza cel mai frumos sentiment al lumii într-o singură zi?

Ar trebui să fiu în stare s-o fac, să-i demonstrez, făţiş, Creatorului, că puterea dragostei Lui din care a plămădit lumea, pe noi, şi pe care apoi, ne-a dăruit-o necondiţionat, i-am respectat-o şi îndeplinit-o până la ultima suflare. Şi că atunci, printr-un ultim respiro, şi primul de după moarte, iubirea va fi stăruit, plecând spre zări, căpătând forma perfectă a valului alb, care nu se stinge niciodată.

Mă rog a doua oară către Atotputernic. De ce m-ar lăsa să mor mâine, când mai am atâtea de făcut, iar trăirile legate de zâmbetele mele şi ale celor pe care îi iubesc nu mi s-au sfârşit? Gândul dispariţiei mă copleşeşte în plânsete nervoase, spasmotice. Iar gândul dispariţiei lumilor la care ţin mă fac să înmărmuresc în pietrele seci, care nu mai au mult de trăit în vârfurile inegale şi colţuroase, mâncate de apa veche şi grea din fostele râuri ale celui mai îndepărtat continent rămas fără nume."

Şi dacă, totuşi, nu vom muri mâine... vom continua un drum impreuna , un drum inceput intr-un joc generos al destinului. Am invatat din aceste expriente cu o finalitate fericita in cele din urma, ca ceea ce implacabil incearca sa desparta soarta, destinul uneste cu generozitate.
Sunt fericita ca astazi facem parte , irevesibil dintr-un destin comun. Si fara promisiuni , doar cu revelatia unor legaturi de inima , sper indestructibile, imi doresc sa continuam acest drum impreuna.