Nu vreau sa vorbesc despre ziua de astazi . S-au intimplat ele multe, insa am trecut peste toate cu zimbetul pe buze, stiind ca toate se intimpla parca , cu un sens, ca lucrurile incep sa prinda contur. In suflet . In afara lui. Nu stiti insa ca dupa o zi cu vesti contradictorii , in care nici acum nu stiu cam pe unde ma aflu, a mai picat o veste care parca mi -a traznit cerul exstentei mele si asa plina de nori .Gri. Doar astazi . Pentru ca de miine , ei norii , se vor transforma in nori pufosi ai unei primaveri care ne asteapta.Si care pentru noi va veni mai devreme.
Ma astepta acasa o decizie pe care trebuia sa o iau astazi . Proprietarul apartamentului in care locuiesc a sosit in Romania, in vacanta.A fost incintat sa facem cunostinta, de tot ce se afla in casa pe care eu am pastrat-o cu grija. Doar la intilnirea cu Muchi s-a produs un impact, si s-a emis un verdict pe cit de sec , pe atit de absurd. Muchi va trebui sa plece. Chiar daca totul straluceste, si casa arata ca noua... El se intorce de unde a venit , iar noi doua ne vom bucura mai departe de caldura caminului primitor unde am petrecut un Craciun nou si plin de lumina.
M-a privit in ochi. Stia ca despre el vorbim .Se uita in ochii mei si parca ochii lui vorbeau:
Nu i asa ca nu ma lasi ? Nu-i asa ca ma iubiti?Lacrimile se rostogoleau spre spre boticul umed.
S-au intilnit cu lacrimile mele , parca dincolo de mine , si parca nici acum nu ma dezmeticesc.
_I-am raspuns politicoasa si absenta domnului, uitindu-ma atent si complice la fiinta care depindea acum de decizia mea.
" Daca alta solutie nu exista , sunt sigura ca mai sunt si alte apartamente dragute , care pot fi caminul nostru , al celor trei. Catelul asta face parte din familie, nu are cum sa locuiasca pe strada. Daca se intoarce pe strada , va muri. De frig, si de dor".
Parea ca nu intelege. Ne-a privit pe toti trei cu nedumerire. Nu intelegea cum se amesteca dorul cu microbii care -i puneau in pericol sanatatea Alexandrei si care erau justificarea unei decizii radicale.
Alexandra ma priveste. Si priveste in jur. Ii placea casa. Insa cum ar fi ea fara Muchi? O casa fara suflet,imi sopteste... Pentru ca Muchi este catelul pe care l-a dorit mereu , si care doar pentru ea a coborit din sacul lui Mos Craciun.Zimbeste ... multumita plecind impreuna spre imparatia somnului,ea privindu-l, el multumindu-i cu o atingere calda de labuta.
Cineva zimbeste . Din inalt si din inima ...Pentru lacrimile calde care -mi inunda privirea acum, aici...
