Vine o vreme
Când trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Câteva momente când era sa fim fericiti,
Câteva momente când era sa fim frumosi,
Câteva momente când era sa fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, în sfarsit, o soarta
Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).
Marin Sorescu- Contabilitate.
Ne iese intodeauna viata cu plus? Ce facem cind suntem sfirtecati de regrete si de neputinte? Ce resorturi gasim pentru a intelege ca exista un singur sens? Ca esti viu si ca inca nu e totul pirerdut?
Buna dimineata, Nina. Cat de frumoase sunt randurile tale, cat de frumos scrii tu. Ador poezia pe care ai postat-o. Se intampla de multe ori ca viata sa nu iasa cu plus. Parca de prea multe ori. Insa intotdeauna gasim in noi puterea de a merge mai departe. Nu stiu cum...poate doar pentru ca trebuie. Cineva mi-a spus, ca atunci cand nu mai gasesc lumina in calea mea, cand viata ma dezamageste, sa nu uit ca ma am pe mine si ca asta e cel mai important. Lumea e in continua miscare si schimbare, clipele vin si se duc, oamenii la fel. Dar intotdeauna cei care ne iubesc ne vor ramane aproape. Mie imi place sa cred ca o contabilitate facuta vietii mele iese cu plus. Pentru ca daca as privi in josul liniei negre, as putea vedea toti anii frumosi care au trecut peste tamplele mele, toate clipele care m-au facut fericita, oamenii dragi care peste timp mi-au ramas alaturi, prieteni adevarati care ma iubesc si pe care ii iubesc infinit. Ce a fost rau nu mai conteaza, pentru ca fiecare intamplare e o experienta din care invatam cate ceva, care ne maturizeaza.
RăspundețiȘtergerebine v-am regasit ...din nou...
RăspundețiȘtergerehmm contabilitate...nu am stat bine la acest capitol si nu vreau sa incep acum...stiu doar ca nu regeret nimic...mai stiu ca trebuie sa gasesc acel echilibru dupa care am tanjit atat...ca timpul se schimba,ca lucrurile si ele se schimba...totul se sfarseste si totul poate reancepe...cred ca atunci cand vom intelege ca tot ce se naste trebuie sa moara vom fi cu mult mai intelepti...imi spunea o buna prietena asa, ca o lectie de viata...ca Dumnezeu rade de noi atunci cand ne facem planuri...drept penttru care nu vreau sa planific nimic...vreau doar sa cred ca am suficienta intelepciune sa merg mai departe...fara lasitati,fara temeri, fara tenebre...ceea ce imi doresc mie si tuturor este liniste si bunatate...cam atat...si daca se poate putina dragoste mare...venita fix din strafundul inimii secatuita de atata lipsa de neiubire...
De acord cu voi felelor, bine v-am gasit.
RăspundețiȘtergereAsa e Celia , Dumnezeune iubeste.Uneori uitam ce e cu adevarat important, ne irosim si uneori mai gresim drumul.
Nu intodeauna perceptia mea asupra lucrurolor a fost cea corecta, insa stiu ca din greseli invatam. Din propriile noastre greseli, praguri si cucuie.
Nu ne intereseaza praguruile altora, de asta trebuie sa dam cu capul de al nostru.
Alice binea ai venit. Te imbratisez si te mai astept.
Celia, te pup. Laura+Cg, stiu ca va place poezia, deci va rog sa treceti musai pe aici.
Grati, stiu ca poti avea o opinie . Te astept.
hmmm. una din poeziile mele preferate. buna alegere...
RăspundețiȘtergerebine ai venit CG !
RăspundețiȘtergereEu am tras linie cu ceva timp in urma...si au venit inspectorii in control .
RăspundețiȘtergereatunci am dat crez vorbelor si am mers mai departe. cuvinte de suflet incurajari promisiuni ca totul va fi bine .
ma intreb , la ce mi-au folosit oare ?
contabilul de azi imi spune ca toate imi dau cu minus , nici macar pe 0 nu sunt. inca sa mai cred?
nu mai sunt sigura nici macar pe mine. am inceput sa fac greseli majore si asta nu e deloc ok.dar cred in vise si in viata de dincolo . Cred in dragoste si in prieteni. Va salut si eu prieteni dragi.
Geta, necazurile ne slabesc credinta si increderea. Insa dragostea , increderea si credinta , ne pot deschide un drum catre inainte.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa ne dorim asta cu adevarat.
Asa trebuie, draga mea Geta. Trebuie sa crezi in dragoste si in prieteni, sa crezi in viata pentru ca la urma urmei este cel mai frumos dar dat de Dumnezeu de la inceputuri. Si acest dar se cere multiplicat in iubire. Sa crezi in tot ce este frumos in jurul tau si sa vezi aceasta frumusete. Acum cateva luni citeam un interviu luat Oanei Pelea dupa ce si-a scris jurnalul vietii si mi-au ramas intiparite in memorie cuvintele ei. La intrebarea pe care i-a pus-o reporterul "daca ar fi sa modificati anumite capitole din carte, deci din viata, care ar fi primul pe care l-ati schimba, ce ati face altfel?" ea a raspuns cum nu se poate mai intelept "pagini din jurnal se pot schimba, viata cuprinsa in el, nu. Important nu e sa schimbi ceva din trecutul tau, pentru ca oricum nu ai cum sa schimbi nimic, din pacate, important e cum traiesti ce iti e dat sa traiesti, cum parcurgi ce iti rezerva viata".
RăspundețiȘtergereCatalina, te asteptam .
RăspundețiȘtergereAi drepatate. Dumnezeu are un plan divincu fiecare
dintre noi. Atit cit timp il avem pe Dumnezeu in inima noastra , nu am nici o indoiala ca totutl e cu putinta. Puterea miraculoasa a rugaciunii m-au ajutat sa depasesc momente cumplite.
Da, totul se contabilizeaza minutios si in detaliu. Nimic nu se pierde, nici macar sub zero, ci se transforma, uneori chiar contrar vointei noastre. De fapt, aici e, unoeri, tragedia, ca nimic si totul nu se opresc, ci curg, se transforma, obligandu-ne sa facem parte din ambele. Un pic din nimic, un pic din tot...
RăspundețiȘtergeresunt un vis...sau poate un blestem....sau poate o adiere divina...nu am facut parte din contabilitatea nimanui si nici nu am s-o fac vreodata...suntem unici in fata puterii divine tocmai pentru ca nu facem parte din calcule...
RăspundețiȘtergere...omul este un zeu cand viseaza si un ceresetor cand gandeste...omul...
Am fost si voi ramine ...doaromuritoare...Si ca sa ma transform,sa fiu...un pic din nimic,un pic din tot)))...ar trebui sa-mi tai bratele sa nu mai cersesc...sa mor putin...sa nu mai visez...Si toate astea doar pentru ca mi-am dorit intotdeauna atit de putin sau poate oare infinit mai mult ?
RăspundețiȘtergereratiunea ne impiedica uneori sa fim fericiti, ateori ne salveaza dela imensa nefericire pe care inima e in stare sa o acumuleze, ma intreb si eu unde intra atita....
RăspundețiȘtergereinsa una peste alta suntem in viata. Si un indemn din copilarie imi suna si azi in urechi : "nimic sa nu faci in viata asta fara Dumnezeu!"
"suntem unici in fata puterii divine" , unde totul e cu putinta.
sa stii s ceri, sa stii sa primesti, cred ca una dintre solutii e sa stii sa pastrezi echilibrul intre cele doua.
Suntem modesti prin fire...Si cred ca aici gresim...Cand avem ce avem, ne satisfacem cu averea pe care o avem, putina, mai putin putina...
RăspundețiȘtergereCand nu mai avem, ne dorim mai mult decat am fi putut pierde vreodata. Este ca la o negociere de casa. Ceri mult, ca sa ai de unde scadea, si sa-ti ramana macar suficientul. In negocierile cu viata, nu ai niciodata de unde stii, cat poate oferi ea, pentru ca arareori stim cat putem pretinde...
...sau cit putem darui ,asa cum uneori nu constientizam cit de mult poate insemna putinul daruit cu sinceritate, din inima...
RăspundețiȘtergereviata mai poate insemna pe alocuri si cuvinte, sau necuvinte, aruncate la intimplare si de care ne impiedicam , si singeram.
Pentru ca uneori un cuvint poate salva , asa cum un cuvint poate ucide...dar poate vom vorbi si despre asta , intr-un alt context.
Mi-au venit in minte ca pentru mine, vorbele care la un moment dat mie mi-au adus alinare...Vi le voi impartasi si voua din suflet cu dragoste, pentru ca am invatat sa ma accept eu pe mine...si pe toti cei dragi mie
RăspundețiȘtergereUna ar fi aceea ca Dumnezeu este dragoste,iar dragostea nu cade niciodata!- iubirea fata de tot ceea ce este creatia lui Dumnezeu-exercitiu de iubire in fiecare zi doua minute, dupa care nu va mai fi nevoie de exercitiu...
Alta ar fi aceea ca- Odata ce va dispare teama ,abia atunci vei cunoaste fericirea...
Pe mine m-au ajutat enorm aceste cuvinte si sfaturi venite din lumea lui Dumnezeu...si mi-a iesit si exercitiul...
Un exercitiu de admiratie pentru cuvintele tale, Celia! invat si eu de la tine acum si incerc , sper cu succes sa-mi insusesc aceste invataturi care m-ar putea scuti de atitte de ce-uri, de ce mie?!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez .
cred ca fiecare s-a regasit la un moment dat in versurile astea:
RăspundețiȘtergere1000 de ganduri
Va trimit si eu o melodie care mi-a placut tare mult.
RăspundețiȘtergere"viata ne alearga zi de zi
de parca ar fi un tren nebun
si stiu...
nu am timp acum sa ma opresc
si nu am timp sa mai respir
da stiu....
nu se mai vede nici-o lumina
zboara tot spre o noua zi
linistea serii ma va opri..."
Va imbratise cu drag si dor pe voi toti oamenii mei dragi, argesenii mei iubiti, bucurestenii mei frumosi!
RăspundețiȘtergeresuperba melodia catalina...formatia spin ...argesenii nostrii talentati...mesajul este uluitor...cateodata timpul nu mai are timp...
RăspundețiȘtergereVa imbratisez si eu oameni dragi, va multumesc pentru gindurile voastre. Pitesteni si bucuresteni laolalta.
RăspundețiȘtergere