marți, 22 februarie 2011

O alegere corecta. Ochii care rid.

Nu vreau sa vorbesc despre ziua de astazi . S-au intimplat ele multe, insa am trecut peste toate cu zimbetul pe buze, stiind ca toate se intimpla parca , cu un sens, ca lucrurile incep sa prinda contur. In suflet . In afara lui. Nu stiti insa ca dupa o zi cu vesti contradictorii , in care nici acum nu stiu cam pe unde ma aflu, a mai picat o veste care parca mi -a traznit cerul exstentei mele si asa plina de nori .Gri. Doar astazi . Pentru ca de miine , ei norii , se vor transforma in nori pufosi ai unei primaveri care ne asteapta.Si care pentru noi va veni mai devreme.
Ma astepta acasa o decizie pe care trebuia sa o iau astazi . Proprietarul apartamentului in care locuiesc a sosit in Romania, in vacanta.A fost incintat sa facem cunostinta, de tot ce se afla in casa pe care eu am pastrat-o cu grija. Doar la intilnirea cu Muchi s-a produs un impact, si s-a emis un verdict pe cit de sec , pe atit de absurd. Muchi va trebui sa plece. Chiar daca totul straluceste, si casa arata ca noua... El se intorce de unde a venit , iar noi doua ne vom bucura mai departe de caldura caminului primitor unde am petrecut un Craciun nou si plin de lumina.
M-a privit in ochi. Stia ca despre el vorbim .Se uita in ochii mei si parca ochii lui vorbeau:
Nu i asa ca nu ma lasi ? Nu-i asa ca ma iubiti?Lacrimile se rostogoleau spre spre boticul umed.
S-au intilnit cu lacrimile mele , parca dincolo de mine , si parca nici acum nu ma dezmeticesc.
_I-am raspuns politicoasa si absenta domnului, uitindu-ma atent si complice la fiinta care depindea acum de decizia mea.
" Daca alta solutie nu exista , sunt sigura ca mai sunt si alte apartamente dragute , care pot fi caminul nostru , al celor trei. Catelul asta face parte din familie, nu are cum sa locuiasca pe strada. Daca se intoarce pe strada , va muri. De frig, si de dor".
Parea ca nu intelege. Ne-a privit pe toti trei cu nedumerire. Nu intelegea cum se amesteca dorul cu microbii care -i puneau in pericol sanatatea Alexandrei si care erau justificarea unei decizii radicale.
Alexandra ma priveste. Si priveste in jur. Ii placea casa. Insa cum ar fi ea fara Muchi? O casa fara suflet,imi sopteste... Pentru ca Muchi este catelul pe care l-a dorit mereu , si care doar pentru ea a coborit din sacul lui Mos Craciun.Zimbeste ... multumita plecind impreuna spre imparatia somnului,ea privindu-l, el multumindu-i cu o atingere calda de labuta.
Cineva zimbeste . Din inalt si din inima ...Pentru lacrimile calde care -mi inunda privirea acum, aici...

12 comentarii:

  1. Nina draga,

    cumva simt ca sufletul tau frumos a luat cea mai buna decizie.
    Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Nina, am citit postarea ta de doua ori, sperind ca nu am inteles bine.
    Apoi, cind mi-am dat seama ca am inteles, m-am gindit la niste buni prietenei ai nostri, care intotdeauna spun ca orice rau este spre un bine.
    Si chiar asa se intimpla in viata lor.
    Va doresc si voua sa fiti fericite.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai inteles bine. Experimentez la maxim viata de chirias. dupa ce 17 ani am fost "propretar". Asta pina ma voi hotari ce si cum va fi cu viata noastra.
    "Propertar" fiind, nu aveam voie cu animale in casa, cu toate ca Alex isi doreste de la gradinita, macar un hamster. Mi se rupea inima ,cind ma privea in ochi si ma ruga, insa respectam reguli impuse de traiul in comun cu fostul meu sot. Nu aveam voie cu animale,oricite lacrimi ar fi curs pe obrajii ei.
    Probabil ca sunt oameni alergici la animale. Ar fi o gresala enorma sa-i judec eu , caci cine sunt eu sa judec... Spun doar ca pierd din vedere ca pot primi atita iubire... inzecit mai mult decit daruiesc.
    Iau partea plina a paharului, si ai dreptate , tot raul spre bine.
    In weekend ne mutam. Iar muchi devine chirias cu acte in regula. Ca acum era cam clandestin, saracutul de el.
    Am vazut azi un apartament, singurul . I-am spus citi membri are familia, si omul a zimbit a acceptare. Iubeste animalele. Apartamentul e dragut,iar muchi va avea un camin . Si o familie. Noi.
    Va pup , si va multumim ca va ginditi la noi. Toti trei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nina, este tare greu şi înţeleg ce înseamnă mutatul în casă nouă. Să fiţi fericiţi şi sănătoşi acolo, cu tot cu Muchi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nina draga, te imbratisez.
    Ai sa vezi ca va fi bine, va va fi bine, in noua casuta.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nina draga nu te descuraja.E putina bataie de cap cu mutatul,dar sunt sigura pentru dragostea lui Muchi merita.
    Si subscriu la ce a zis Lotus,o sa va fie bine de tot in noua casuta.
    Doamne ..daca as fi mai aproape cum nu as veni eu sa te ajut...
    TE IMBRATISEZ.

    RăspundețiȘtergere
  7. Va multumim , sunteti niste oameni minunati . Nici nu stiti cit ma ajuta incurajarile voastre. Imi dau incredere. Inima imi zice ca omul care iubeste animalele, e un om bum. Asa l-am perceput . La prima simtire. Cred ca Romeo poate sa -mi zica aici ceva. Cred ca a fost sufletul. Ratiuneaa venit dupa, cu intrebarile...
    Intre timp schimbarea s-a schimbat . Omul care amesteca microbii cu dorul e de acord sa raminem cu muchi , cu unele amendamente. Alex zice sa plecam . Pentru ca omul nu iubeste animalele.Si se creeaza o star de tensiune. Intre timp , am constatat ca casa acea se afla in zona unde invata alex. Deci inca un motiv sa cred ca nimic nu e intimplator.
    Va pup.

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Nina, nu am putut sa vin mai devreme in casuta ta de blog, dar m-am gindit la tine.

    Postarea ta cu fotografia cu Muchi si bradul de Craciun, are asa de multa caldura, dragoste, bucurie, incit este o placere sa ma uit la ea. Mi se induioseaza sufletul cind o privesc.

    Ai asa de mare dreptate. Dragostea intre un copil si un catel este frumoasa. Copilul invata sa daruiasca afectiune, sa aiba grija de un alt suflet si in acelasi timp primeste asa de multa afectiune.

    Eu am fost si chirias si proprietar si am avut si chirias. Pentru un proprietar, foarte important este sa aiba un chirias care sa iubeasca acea casa, sa o pastreze ca pe casa lui si poate si mai bine.
    Cred ca proprietarul casei voastre a facut o greseala, a fost pripit.
    Insa nu pot sa-l judec nici prea aspru. Probabil ca i-a fost teama.

    Si eu cred ca tot raul este spre bine. Sa va fie bine in noua casa, intreaga familie sa fie fericita.

    RăspundețiȘtergere
  9. Odille , iti multumesc, nici nu stii cit conteaza un gind bun. Nici eu nu il acuz pe om, de judecat nici atit, asa cum l-am inteles si pe fostul meu sot.
    Stiu ca traiul in comun presupune drepturi si liberatati care sa fie respectate , dar nici sa nu-l deranjeze pe cel cu care imparti casa si viata.A respecta drepturile si libertatile celui cu care traiesti mi se pare extrem de important.
    De asta nu i-am cumparat catel Alexandrei .
    Cit despre domnul cu casa frumoasa, numai de bine. Omul isi protejaza casa, sunt reactii firesti pe care le iau ca atare. Aici m-am simtit bine, casa are o lumina frumoasa, si imi induce o energie buna.
    M-am gindit o data inainte de a lua o decizie, da-l duc pe Muchi undeva la curte.
    M-am intilnit insa cu privirea alexandrei plina de dragoste. Si cu el , care ma privea cu recunostinta. Cum sa l dau...?Nu pot. Daruieste atit de mult, neconditionat. NU pot.
    As face un copil trist , care si asa a trecut prin experinte care au marcat-o cumva in anul ce a trecut. Si un suflet care probabil ar muri de dor...

    RăspundețiȘtergere
  10. Uite ce frumos te descurci...ai spus tot ce era de spus,"tot raul e spre bine":)...uite ca deja te-ai schimbat...ai reactionat absolut elegant...mai intai te-ai speriat putin, apoi ti-ai revenit, te-ai mobilizat si ai si rezolvat-o prompt:)...felicitari!
    Cat despre ineditul situatiei...mie personal imi miroase a "schimbare"...in sensul bun al cuvantului...de obicei reactionez cam asa..."Hmm"...e un alt test, ori deja m-am schimbat si toate celelalte se aliniaza doar dupa mine:)..si dintr-o data totul devinte incitant si clar sunt mai atent...asa ca, exact cum spuneai...despre morti numai de bine:)...priveste inainte si creioneaza-ti deja mediul echilibrat care te asteapta...vezi ce se intampla cand devii iubire?:)

    RăspundețiȘtergere
  11. ce sa ti spun , am spus ce am gindit , cu riscul de a ma vedea lumea asa cum sunt de fapt,. Si ce bine e sa fii tu, cu riscul consecintelor . de fapt risc e un mode de a spune ca vad ca e tare bine sa spui ceea ce gindesti , ceea ce esti de fapt. Am mai invatat si asta m-a ajutat mult zilele astea. Tot de schimbare tine totul , deci e de bine, din experienta asta am invatat .corect lectia deci vintul schimbatri e in directia buna. ma mai lovesc eu de cite o oglinda care ma face sa intorc capul , dar asta e deja o provocare , si ce ar fi viata fara ele...!?
    Multumesc pentru incurajari , ma ajuta enorm.

    RăspundețiȘtergere
  12. Nina, eu sunt sigura ca vom vedea pe blog o noua poza, din noua casa, tot atit de frumoasa, calda si plina de dragoste, ca poza cu Bradul de Craciun. Sau poate si mai frumoasa.
    Lumina si dragostea vin de la voi.

    RăspundețiȘtergere