miercuri, 16 februarie 2011

Si totusi tara mea este de nici unde , dar am un suflet de ciine ...autentic romanesc.

">

Paradoxal , sau poate nu , sunt uneori, in tacera noptilor fara stele momente in care ma rog.Ma rog pentru toti care cu voie sau fara voia lor au plecat . Spre undeva , cautaind sa le fie mai bine. M-am intrebat nu de putine ori ce forta terestra sau mai putin terestra , i-au indreptat spre locuri, ele insele odinioara damnate. Nu am gasit , cel putin nu acum , un raspuns. Dar stiu ca cei ce au ales aceasta cale , de multe ori poate cea mai grea , au facut-o din dragoste.
Primul argument ar fi acela din dragoste pentru tara lor. Pentru ca pe drumul vietii sa nu o urascca, cindva...
Al doilea motiv ar fi acela al sperantei. Doar noi invatam in orodoxie ca totul este posibil ,atunci cind crezi si-ti doresti cu adevarat.
Si al treilea , dar nu cel mai putin important , ar fi acela al echitatii , pentru ca noi romanii, mai ales ,avem nevoie de echitate. Asta pentru ca prea des ne-a fost furata demnitatea. In toate formele ei .
Si ma intreb , in noptile mele de singuratate, dar cu inima plina , pentru ce o viata trecuta sau doar inceputa fara argumentul suprem al iubirii?
Pot doar sa mi imaginez cit e de greu. Pentru ca eu insumi imi doresc altceva. Pentru mine si pentru cei ramasi. Iubesc Romania , insa nu sunt sigura, de fapt incep sa cred cu fiecare zi ca nu este tara in care vreau sa traiesc. Nu stiu , miine ,daca va fi un miine ce ii pot spune fetitei mele. Am crezut ca aici pot trai demn, ca aici ii pot oferi fetitei mele, ceea ce orice copil de pe lumea asta sfirtecata de zone si clase sociale aflate in contradictie, parca imptriva tuturor legilor firii are dreptul . Sscoala , educatie, si mai ales sansa de a privi inainte cu demnitate si speranta. Vreau sa cred ca pot face mai mullt .Nu am gasit inca temeinicia gestului de a -mi infige definitiv talpile aici , la noi , unde totul este posibil (de cele mai multe ori nu in sensul bun).
Cindva nu foarte de mult , intr-o noapte sfinta dinaintea Craciunului prietena si fetita mea au gasit in fata usii un ciine. De rasa( de parca ar fi contat, de rasa sau nu) ,dar autentic romanesc. L-am numit al nostru . Autentic romanesc. Nu stiu daca in alt colt de lume as fi gasit un ciine. Nu stiu daca in alt colt de lume mi-ar fi produs atita fericire.
Stiu doar ca sufletul geaman ce-mi umple noptile mele de singuratate , chiar daca -si potriveste ceasurile, viata si timpul in alt spatiu , simte si vibreaza la fel de autentic , si pur : romaneste.
Unde sunt?Unde voi fi?Spre ce ma indrept?Numai Dumnezeu in marea lui vointa stie (astazi sunt sigura si eu ) ca toti cei care se iubesc profund , dincolo de distante care se golesc pentru o secunda de fericire, dincolo de temerile si meschinul pamintesc, vor fi cindva laolalta. De sarbatori!:))

22 de comentarii:

  1. Am incercat sa postez un link , sub nici o forma nu s-a dorit postat mai sus:
    AUTENTIC ROMINESC

    RăspundețiȘtergere
  2. si intrebare pentru Lotus:)):
    Pijamaua mea albastra cu iepurasi e de rasa buna?:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Nina, am sperat si eu acum 3 ani cand am plecat din Romania,ca aici,in Spania,voi trai mult mai bine .Adevarat,traiesc net superior,din punct de vedere material.Dar,sufleteste sunt singura,chiar daca familia mea(sotul si copilul) sunt cu mine.
    Cel mai greu imi e de sarbatori.Atunci plang in suflet si de-abia astept sa treaca acele zile.
    PS imi place poza ta...de nu mai pot.Tu,razand,cu Muky in brate.Super!

    RăspundețiȘtergere
  4. frumos si tainic.cred ca inteleg
    hmmm as zice ca pablo neruda:
    În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.

    Pot scrie, de exemplu: "noaptea-i înstelată
    şi stelele tremură albastre în depărtare".

    Vântul nopţii se răsuceşte în văzduh şi cântă.

    În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
    Am iubit-o, şi, câteodată, şi ea m-a iubit.

    Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe.
    Am sărutat-o la nesfârşit sub cerul imens.

    M-a iubit, şi, câteodată, şi eu am iubit-o.
    Cum aş fi putut să nu-i iubesc ochii ei mari?

    În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
    Cum să mă gândesc că n-o mai am? Să simt că am pierdut-o

    RăspundețiȘtergere
  5. Elena , nu pretind ca stiu , imi imaginez doar . Si stiu ca dincolo e tot ce e material , pamintesc si rational , sufletul vibreaza , are nevoie de tot ce respira... acasa.
    Ma bucur mult pentru constatarea de mai sus , cu poza. Eram vesela , de fapt fericita, ptca am aflat ca pot iubi un ciine , dupa ce 30 de ani m-am temut si i-am urit. Probabil ca se simte dincolo de poza...

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos , celi...
    Si ea l-a iubit cu ochii ei mari , inca il iubeste , dincolo de tristetea ochilor lui care vorbeau atit de adinc si de clar ...

    RăspundețiȘtergere
  7. cadou...candva cineva foarte drag sufletului meu, m-a numit albina si mi-a daruit aceasta poezie...de atunci nu ma mai satur de pablo neruda...ti -o daruiesc la randul meu...
    Albină, ţi-ai aruncat zumzetul în sufletul meu,
    îmbătată de miere, şi zborul ţi-l purtai în dulci spirale de fum.

    Eu sunt cel fără speranţă, cuvântul fără ecou,
    şi cel care a avut totul, pierzând totul.

    Ultima legătură, în tine scârţâie ultima-mi năzuinţă.
    În ţinutul meu searbăd tu eşti ultima roză.

    O, tu care eşti tăcută!

    Lasă-ţi privirea adâncă să se închidă. Acolo noaptea se zbate.
    O, trupul tău dezgolit, o statuie temătoare.

    Tu ai privirea adâncă, în care noaptea loveşte.
    Liniştite braţe de flori şi veşmânt de roză

    Sânii tăi aduc a melci albi.
    Un fluture de umbră s-a aplecat în pântecele tău
    să se odihnească.

    O, tu care eşti tăcută!

    În mine răsare singurătatea, cuprinsă de absenţa ta.
    Plouă. Briza mării chinuie pescăruşi rătăcitori.

    Apa păşeşte, desculţă, pe străzile deja străbătute.
    Din acel copac, frunzele se plâng ca şi când ar fi bolnave.

    Albină, chiar şi când nu eşti aici îţi arunci zumzetul în sufletul meu.
    Din nou, exişti în timp, zveltă şi tăcută.

    O, tu care eşti tăcută!
    se citeste cu inima...

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu am citit-o cu inima , draga mea , de fapt inima mea a citit dincolo de rindurri . Ochii sufletului ei i-a ghicit umbra care se teme...sa faca pasul care sa-l aduca mai aproape , si mai aproape... de ceea ce el se teme vada, acolo la un pas, mai aproape...

    RăspundețiȘtergere
  9. Nina, frumoasa postare, include atit de multe idei si trairi!

    In privinta deciziei de a pleca din tara, cred ca fiecare om ar putea sa-si scrie cartea lui.
    Am intilnit oameni care considera ca intreg globul este tara lor si ei sunt numai turisti din loc in loc. Ca urmare se bucura de tot ce vad si traiesc.
    Eu, insa, am stat la sfat cu sufletul meu, zile si nopti in sir, incercind sa-i explic de ce am plecat din tara, si inca nu am reusit sa-l fac sa inteleaga. Nu cred ca a fost o zi in care sufletul meu sa nu traverseze Atlanticul si jumatate din Europa pt a hoinari prin Romania cu atita dragoste incit cred ca ar fi luminat mii de brazi de Craciun


    Nina, la una din intrebarile tale iti voi spune ca eu cred ca trebuie sa dam sufletelor noastre timp pt a intelege ce este cel mai important in viata. Eu, dupa multe cautari, ma odihnesc pt citeva clipe pe un platou.
    La ora aceasta cred ca unul din scopurile vietii este sa iubesti si sa-ti oferi iubirea familiei, prietenilor, soarelui, luminii, florilor, diminetilor, serilor, si la tot ce este frumos si bun.
    In iubirea asta ar fi imposibil sa nu iubim ciinii. Sunt niste prieteni extraordinari. Ei te iubesc neconditionat. Ei niciodata nu te vor insela si nu se vor opri din a te iubi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Odille , iti multumesc , pentru ca ai inteles ce am scris de dupa cuvinte...
    Acum un an , am spus prea usor , da, vreau sa plec. Insa daca o faceam atunci, stiu ca as fi fost nepregatita.Pentru ca as fi luat decizii sub umbrela temerilor, a indoielilor , a fricii. Si ar fi fost probabil un esec. Asta simt acum .Dupa o vara cumplita, a venit o toamna cu liniste, cu respect , mai ales exterior .
    Si cred ca linistea si respectul , mai ales atunci cind ai inchis umbrela sub care se afla frica, si care iti induce niste decizii pripite, te ajuta sa ai o perceptie corecta asupra lucrurilor. Sa le judeci si sa le gestionezi altfel.
    Astazi stiu ca as mai pleca , dar nu cu orice pret . Nu cu pretul nefericirii unui suflet drag si implicat in aceasta schimbare a mea.
    Si iti dau dreptate, dincolode cutume sociale, sau pozitii in societate, dincolo de tot ce tine de partea asta materiala a naturii umane , iubirea e cea care conteaza. Doar ea , pentru ca fara ea , sufletul e gol.Nu te poti bucura , pentru ca nu poti fi un om viu cu adevarat. Nu poti trai cu adevarat, poti doar functiona, din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  11. Cit despre iubirea fata de catelul meu , iti marturisesc ca m-am surprins , decoperind atita frumos adormit undeva , in suflet.
    Am locuit in Bucuresti 40 de ani. Poate ca e mult spus , i-am urit, insa stiu ca m-am temut de ei in fiecare zi . Pentru ca in copilarie unul din ei m-a muscat , si de atunci cred ca-mi simt frica .
    Si nu am nici o indoiala ca el intr-un fel sau altul a scapat cumva din sacul lui Mos Craciun .
    A venit exact cind aveam mai mare nevoie sa aflu ca iubirea pentru el si pentru tot ce e frumos astepta sa fie descoperita.
    Astazi traim in liniste , si in iubire,eu , copil si catel, pentru ca face parte din familia noastra noua. Si stiu acum pentru totdeauna ca Dumnezeu ne iubeste si cumva ne va arata calea, Stiu ca iubirea poate exista peste timp doar in forma ei pura si inalta , incununata de dragostea de El . Altfel nu se poate. Iar celelate , ridicindu te deaupra lor ,vor veni de la sine.
    Iti multumesc, sa ai o seara senina si ghiocei in suflet.

    RăspundețiȘtergere
  12. eu cred ca intr-o relatie importanta e libertatea.

    RăspundețiȘtergere
  13. Maria, bine ai venit. Libertatile si respectul persoanei de inga tine sunt de prima importanta intr-o realtie. Nu cred ca celalalt te poate iubi cu adevarat ,daca se simte cumva ingradit. Aici cred ca pierdem uneori din vedere esenta. Insa si erorile fac parte din viata si evolutia noastra, daca le intelegem corect , atunci am invatat .
    Iubesti un om ca si un intreg , ca un tot unitar fara sa incerci sa l schimbi , lasindu -i librtatea de a trai si a fi dupa propria-i vointa.

    RăspundețiȘtergere
  14. as vrea sa spun "sunt mandra ca traiesc in Romania", pot doar sa zic sunt mandra ca sunt romanca...avem cei mai profunzi scriitori, cei mai mari artisti, cele mai frumoase peisaje posibile si nu am pretuit nimic din toate astea.
    as vrea sa avem pe cineva care sa ne aduca odata tara asta la liman...pentru generatia mea este prea tarziu, sper ca pentru copilul meu sa nu fie.

    Nina, mai buna rasa decat "autentic romanesc" nu poate exista. si caine mai frumos decat al tau nu este pentru ca e al tau, a venit dupa urma inimii tale...nimic nu e intamplator, si tu deja stii asta.
    ma rog mereu sa ne fie frumos si senin in inima, te imbratisez.

    RăspundețiȘtergere
  15. O sa ne fie Ramona, sa nu ai nici o indoiala. Pentru ca ea , inima a parcurs un drum pe care era musai sa-l parcurga. Drumul spre lumina si spre libertate. Si e bine , acolo unde e , astazi.

    RăspundețiȘtergere
  16. Nina draga,

    pijamaua ta albastra cu iepurasi e minunata; e copilaroasa, buna, curata, profunda. Ca tine :)
    ...
    Eu nu pot sa plec de aici.
    M-am tot intrebat de ce.
    Nu e din vreun fals patriotism.
    Ci asa simt.
    E adevarat ca tot ce se intampla in tara asta, in ultima vreme, tare m-a obosit.
    Dar Nina, spune tu, unde ai sa mai intalnesti oameni autentic frumosi ca aici ? :)
    In toata mizeria, ei continua sa apara. Se strang asa tacuti si asta imi da speranta ca lumea asta, atat de inauntentica in ultimul timp, mai are o sansa sa-si regaseasca esenta.
    Stiu sigur ca distanta fizica e una , iar cea emotionala e alta.
    deci , distanta fizica nu are nici o importanta atnci cand exista iubire.
    E trist doar cand ai pe cineva langa tine si il simti la sute de kilometrii distanta.
    Iar catelul e superb :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Iubirea e cea care ne salveaza . Doar iubirea asta inalta , care se ridica deasupra meschinului si mizeriei pamintesti , dincolo de indoileli , temeri sau neincredere ,te poate ajuta sa gasesti nevoia sa traiesti . Din nou.
    Doar ea umple golul din suflet, si fara ea nu poti trai, poti doar functiona , din pacate...
    Iti multumesc, Lotus drag , pentru ca intr-o dupa amiaza de duminica mi-ai intins o aripa a sufletului tau alb... iti multumesc.
    Si poate ca nu ar trebui sa o spun , insa stiu ca suntem pe drumul cel bun spre lumina , ca eu am gresit poate tocmai pentru a creste si a intelege ce inseamna sa iubesti liber , fara asteptari , fara sa ceri ,liber fiind.Si stiu ca doar credinta ca suntem ascultati ne va salva de la neiubire.

    RăspundețiȘtergere
  18. Draga Nina, am citit cu placere tot ce s-a scris aici si as avea multe de spus... Tu stii cat sunt eu de legata de anumite locuri, deci nu mai are rost sa ma repet.
    Iti trimit cu drag ceva frumos de ascultat. Este marele nostru roman - Tudor Gheorghe.

    RăspundețiȘtergere
  19. Superba melodia Catalina, bune ai venit!
    Iti multumesc. Stiu care sunt lucrurile minunate care te leaga de tara asta noastra. Lucruri, minunate , locuri , oameni dragi , care , de undeva de sus te vegheaza .
    Nici eu pina anul trecut, cind totul era parca previzibil, si viata mea se derula intr-un spatiu , credeam eu bine definit , si in care nu se intimpla mare lucru, pentru ca ma resemnasem, nu credeam ca ma voi mai gindi vreodata sa plec. Cu toate ca in afara de fetita mea, nu pot spune ca era ceva atit de puternic care sa ma determine sa ramin.
    Astazi as spune insa" niciodata sa nu spui niciodata"...
    Te mai astept , si ti multumesc , tu stii ca intr-un fel unic faci parte din inima si sufletul meu. Si nu spun asta de prea multe ori.

    RăspundețiȘtergere
  20. Ma bucur ca ti-a placut melodia, Nina. Eu las o lacrima sa-mi curga pe obraz de cate ori o ascult. Versurile, combinate cu vocea marelui domn Tudor Gheorghe, sunt minunate. Nu stiu cum as fi reactionat daca as fi ascultat aceasta melodie de la mii de kilometrii distanta. Nu vreau sa stiu...
    Iti multumesc pentru coltisorul ce l-ai pastrat in sufletul tau pentru mine! Iti multumesc Nina!

    RăspundețiȘtergere
  21. Pentru tine si pentru Alexa ta draga, fetita ta ce ti-a fost alaturi si la bine si la greu. Pentru voi doua suflete pereche o alta melodie superba.

    RăspundețiȘtergere
  22. Eu iti multumesc, si stii de ce. Si mai stii si de ce vei ramine acolo, ireversibil . Pentru ceea ce esti.
    Astazi consider ca m-am imbogatit. Cu invataturi care ma ajuta sa merg inainte .Invat . Inca invat.
    Te pup.

    RăspundețiȘtergere