joi, 17 martie 2011

Sensul vietii

Un om de afaceri american aflat in vacanta statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia.
Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
- Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat!... ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?
- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara.
- Pai asta fac si acuma!

de luat aminte . . .

Morala...??!!



">

12 comentarii:

  1. Nina, cred ca fiecare dintre noi gasim un sens al vietii unic.
    Eu sunt persoanlitate tip A si ca urmare povestea de mai sus, desi ma amuza, nu as intelege-o.
    Cred ca viata ne este data pt a invata, experimenta, evolua si mai ales pt a iubi tot ce ne inconjoara.

    Si mie imi place Yanni. :)

    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Total de acord, insa eu ca si tine pun pe primul plan evolutia sufleteasca.
    De la o vreme incoace pun pret pe aspecte despre care am crezut pina nu demult ca pot astepta.
    Cred ca in viata avem prioritati care o data cu trecera timpului se schimba.
    In fiecare zi invatam , ne imbogatim cu o experienta. Important e sa extragem partea ei buna, sa ne pastram sufletul frumos, sa apreciem ceea ce e valoros, sa iubim.
    Eu morala asa o vad: evolutie, evolutie , dar cu ce pret?...

    RăspundețiȘtergere
  3. pretul evolutiei este timpul pierdut...
    povestea de mai sus se rezuma la evolutia in sensul castigarii banilor, dar ce folos pentru ca banii nu cumpara timp. timpul pretios pe care sa-l petreci cu ai tai...nu are rost sa schimbi esentialul atunci cand ceea ce faci te face fericit. :)

    iti doresc Nina o primavara superba, si timp suficient sa te bucuri de iubirile tale: iubirea frumoasa cu par ondulat, iubirea de catel cu par scurt si ... iubirea unui pescar :)

    o melodie emotionanta care cred ca ti se potriveste...

    http://www.youtube.com/watch?v=iiVuTNXtY_k

    RăspundețiȘtergere
  4. morala?////
    hmmmmmmmm.... cred ca am ajuns in stadiul in care nu mai vedem padurea de copaci

    RăspundețiȘtergere
  5. Laurentiu , ai dreptate , de multe ori pierdem din vedere ce e cu adevarat important.
    Innsa daca o clipa te opresti si intelegi care e drumul pe mai departe, niciodata nu e tirziu sa schimbi macazul .

    RăspundețiȘtergere
  6. Ramona , continuarea ar fi , de fapt asa obisnuieste sa glumeasca (sau obisnuia , daca intre timp nu si-a schimbat obiceiul):...iubirea unui pescar cu parul chel.:):):)
    Iti multumesc pentru gindul bun , tu stii cit insemni pentru mine, in toate spatiile existentei mele...
    Pina la urma totul se reduce la iubire, de fapt ala e drumul: iubirea aia inalta, profunda , libera si autentica .
    Daca uneori ne mai ratacim sau zabovim , macar stim ca am inteles esenta si ca am gasit drumul.
    Te pup si te mai astept.

    RăspundețiȘtergere
  7. Uite ca povestea ta m-a starnit sa ma bag si eu in discutia pe aceasta tema. Incercand sa patrund morala povestii am realizat ca de foarte multe ori am acuzat pe altii (care se aflau in postura pescarului) ca nu au un scop, ca se complac asa intr-un easy, easy si le trece viata; ca nu lupta pentru un tel, ca nu se zbat sa iasa din nestiinta lor si se multumesc sa fie ignoranti in multe aspecte.
    Acum stau si ma intreb daca nu cumva.....acele persoane sunt mai fericite decat cei care cred ca ar trebui sa mearga pe drumul catre gloria profesionala, catre confortul creat de detinerea unei sume de bani si abia apoi sa poata trage o linie si sa spuna: a venit momentul sa fiu si eu fericit.
    Am cazut pe ganduri si "cujet" inca...

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga mea , daca povestea asta e adevarata , pt ca si eu am primit-o dela un prieten drag de la care invat de ceva timp..., crezi ca pescarul ala nu avea idealuri inalte?
    Cred ca idealurile noastre ating anumite zone sau praguri in evolutia noastra, si se schimba pe masura ce invatam lectii.
    Mie cel putin mi s-a intimplat sa perd din vedere esentialul ,nu am avut curaj sa schimb macazul mai devreme, acum sper , de fapt cred ca sunt pe drumul cel bun.
    Unele tinte pe care incercam sa le atingem costa timp pretios, furam din timpul petrecut cu cei care ne iubesc. E bine sa evoluezi pentru ca satisfactiile sunt mari, insa nu intodeauna reusim sa pastram echilibrul .
    Iti multumesc si te mai astept.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nina, tare interesanta povestea.
    Pana la urma, avem libertatea de a alege: putem ramane pescari simpli ori putem deveni niste prosperi oameni de afaceri. Posibilitatea de a evolua interior exista in ambele situatii.
    Asa cum ma cunosc, sunt sigura ca nu m-as sinchisi sa prosper cumparandu-mi flote si din celelalte. Dar pescar fiind, printre altele, as avea probabil grija sa-i invat si pe altii sa pescuiasca.

    RăspundețiȘtergere
  10. asa e draga mea. in goana asta noastra de a realiza tinte propuse , pierdem din vedere esentialul. Pescarul din poveste nu a facut-o.... Insa a da si celorlati din ceea ce detii , invataturi , dragoste , la asta ma refer, e definitoriu. intelegem doar cind refelctam si ne dam seama ca am pierduttimpul...
    te pup .

    RăspundețiȘtergere
  11. Toate drumurile duc la Roma,Nina,toate...pe scurtatura sau ocolit,mai devreme sau mai tarziu,mai bine sau mai rau,mai repede sau mai incet...si enumerarea poate continua...nu uita cuvantul care face diferenta...ATITUDINEA

    RăspundețiȘtergere
  12. nina maria dumitru29 martie 2011, 14:48

    adevarat gabita , conteaza atitudinea!
    si costurile pe care suntem dispusi sa le platim.

    RăspundețiȘtergere