joi, 11 februarie 2010

St. Germain -- traiti soapta de iubire

In arealul ce-l survolati, extindeti-va imparatia/ energia si dati locurilor savoarea ce o merita. Fiti blanzi si calzi si iubitori caci locurile va asteapta. Ingaduiti ce ele vor iar voi fiti a Firii soapta. Nu talmaciti nu intrebati ci oferiti-va iubirea , e dar nepretuit ce se contopeste cu toata Firea. A voastre inimi se unesc, se-n lantuiesc in drag amor si apoi create un tot intreg ce este mult mai iubitor. Traiti a voastra soapta de iubire ce intregeste intreaga Fire si constientizati profund iubirea ce o aveti caci Firea intreaga doreste iubirea ce voi doi o aveti .V-ati implinit prin a voastra iubire iar multi din lume, precum intreaga Fire ,doresc a voastra iubire. Daruiti deci si intregiti ceea ce Firea nu poate iar iubirea voastra daruieste, caci ea de iubirea voastra acum are nevoie caci ea, nu prisoseste. Sarbatoriti-va mereu si daruiti-va mereu in sensul acestei iubiri de a o trai si cand, traiesti iubirea, impartasesti cu Firea. Adanc in voi gasiti mereu sa contemplati si sa reprezentati intreaga Fire caci nimic nu e mai presus cand voi iubirea o traiti si deveniti apoi intreaga Fire. Eu vin dintr-un adanc dintr-un infinit si port aceasta iubire caci eu sunt lumina de inceput si v-o ofer acum ca tainuire.Si ,daca –n gand la gand ne intalnim mai sprinten glas apoi porneste si voi cu drag veti darui iubirea ce in voi mereu infloreste caci nu exista in voi nici inceput si nici sfarsit , este un permanent suvoi ce curge-n infinit, suvoi ce de la Tatal voi l-aveti si il traiti si-l raspanditi prin insasi voi caci cu el voi acum va confundati si voi acum traiti pe El aici in arealul ce voi il ocupati.


sursa:mihaelapalade.blogspot.com

12 comentarii:

  1. De fapt, pe langa credinta, sta doar in Firea noastra sa Iubim. Avem impresia ca nu ar fi suficient, tocmai pentru ca nu ne stim, complet si indeaproape, Firea. Frumos eseul asta atat de simplu, nina. Nu stim multe despre noi si nici cat poate iubi Firea noastra. Asta cred.

    RăspundețiȘtergere
  2. A fost o vreme în care mi-am spus că nu voi mai iubi niciodată pentru că iubirea aduce după sine o cumplită suferinţă. O spuneam pe la vreo 20 de ani, când iubirea , fie ea şi platonică se făcuse cunoscută sufletului meu. Ulterior aveam să văd că viaţa îmi rezervase destule surprize, unele plăcute, altele care îmi aduseseră multe lacrimi. Când am împlinit 33 de ani ceva s-a petrecut cu mine. S-a întâmplat ceva cu mine în acel an. Ceva care m-a apropiat foarte mult de divinitate. Şi de atunci viaţa mea s-a schimbat radical. Ceva , o putere dincolo de mine îmi spunea că trebuie să învăţ să iert, să merg înainte, să iubesc totul din viaţa mea, ca şi cum împreună am fi unul singur. Gândul trebuie să fie întotdeauna cel bun, iar pentru asta trebuie să te rogi. Binele trebuie atras pentru ca el să te însoţească în drumul tău. Trebuie să învăţăm să ne obişnuim cu binele pentru că abia atunci vei cunoaşte puterea divină. Trebuie să te smereşti pentru a învăţa că mândria nu este niciodată o soluţie, trebuie să înveţi să renunţi la orgoliu pentru că datorită lui orgoliului, poţi pierde Unica şansă la Fericire. Unica.
    Acelora care au întâlnit sau acelora care doresc să întâlnească această şansă, am să le spun doar atât : să profite maxim! Să nu fugă, să nu fie orgolioşi, să nu fie laşi!
    Aşa cum am fost eu! Aşa cum nu aş mai fi niciodată dacă vreodată voi mai avea şansa de a mă întâlni cu şansa! Iubirea este plăcută lui Dumnezeu indifirent pentru cine şi cum ar fi ea...Iuirea este singurul miracol real care dă naştere altora...Iubirea a născut şi va naşte genii, marile iertări, minunate universuri şi stele...Cred că Omul trebuie să înveţe să iubească , să se redescopere, să nu îi fie teamă de penibil şi de jenibil atunci când vine vorba despre iubire...Cred cu ardoare că Viitorul singurul pe care îl avem ne va aduce multă iubire. Şi mai cred că va fi vai şi amar de cei care habar nu au să iubească şi care nu fac măcar un minim efort să înveţe...

    RăspundețiȘtergere
  3. o romanta populara plina de adevar si de tristete...

    RăspundețiȘtergere
  4. dragele mele, subliminal , mai presus de intelesuri , stiu cind Dumnezeu ma asculta. E adevarat, rugaciunea e canalul de comunicare cu Dumnezeu, insa stim cind legatura profunda si divina se stabileste, intr-un fel inexplicabil. Si tot inexplicabil , stiu ca realtia cu El e sparciala, stiu ca ma iarta atunci cind il rog, si ca imi trimite un colac de salvare in momente dramatice, limita. stiu ca ma ajuta sa iert atunci cind nici eu nu mai cred.
    astazi desfiiintam sabloane, spargem tipare, spargem toate retrovizoarele. Astazi iubim, profund, unic , divin, desavirsit.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru ca fericirea se naste abia dupa ce moare frica..Daca, ne-am intoarce,insa, cumva in dimensiunile noastre interioare am intelege ca fericirea este un derivat care apare doar atunci cand a disparut teama. Iar fericierea suprema este sinonima cu iubirea neconditionata! Sa cautam iubirea...ea ne va face fericiti...asa dupa cum adevarul ne face cu desavarsire liberi!!!!
    Sa iubim si sa invatam sa fim liberi! incepand de astazi dupa cum spui ,nina...

    RăspundețiȘtergere
  6. o melodie superba cu versuri pe masura si o voce de exceptie...a se asculta cu inima senina...

    RăspundețiȘtergere
  7. ...dar mai ales sa invatam sa iertam

    RăspundețiȘtergere
  8. iubita mea, iubirea e o stare pe care doar cei norocosi o pot simti , trai , percepe.
    Si iertarea tot din iubire se naste.

    RăspundețiȘtergere
  9. LA MULTI ANI de Valentine's Day :D

    RăspundețiȘtergere
  10. pentru ca azi indragostitii au simtit fluturii mai intens decit de obicei
    Love Is In the Air
    Va imbratisez.

    RăspundețiȘtergere
  11. Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate,
    Multimi de vinetele pe sân mi se ivesc;
    Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,
    Îmi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!

    Ah! inima-mi zvâcneste!... si zboara de la mine!
    Îmi cere... nu-s' ce-mi cere! si nu stiu ce i-as da;
    Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin vine,
    În brate n-am nimica si parca am ceva;

    Ca uite, ma vezi, mama? asa se-ncruciseaza,
    Si nici nu prinz de veste când singura ma strâng,
    Si tremur de nesatiu, si ochii-mi vapaiaza,
    Pornesc dintr-însii lacrami, si plâng, maicuta, plâng.

    Ia pune mâna, mama, - pe frunte, ce sudoare!
    Obrajii... unul arde si altul mi-a racit!
    Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare;
    În trup o piroteala de tot m-a stapânit.

    Oar' ce sa fie asta? Întreaba pe bunica:
    O sti vrun leac ea doara... o fi vrun zburator.
    Or aide l-alde baba Comana, or Sorica,
    Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor.

    Si unul sa se roage, ca poate ma dezleaga;
    Matusele cu bobii fac multe si desfac;
    Si vrajitorul ala si apele încheaga;
    Alearga la ei, mama, ca doar mi-or da pe leac.

    De cum se face ziua si scot mânzat-afara
    S-o mâi pe potecuta la iarba colea-n crâng,
    Vezi, câtu-i ziulita, si zi acum de vara,
    Un dor nespus m-apuca, si plâng, maicuta, plâng.

    Brândusa paste iarba la umbra lânga mine,
    La râulet s-adapa, pe maluri pribegind;
    Zau, nu stiu când se duce, ca ma trezesc când vine,
    Si simt ca misca tufa, auz crângul trosnind.

    Atunci inima-mi bate si sai ca din visare,
    Si parc-astept... pe cine? si pare c-a sosit.
    Acest fel toata viata-mi e lunga asteptare,
    Si nu soseste nimeni!... Ce chin nesuferit!

    În arsita caldurei, când vântulet adie,
    Când pleopul a sa frunza o tremura usor
    Si-n tot crângul o soapta s-ardica si-l învie,
    Eu parca-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor;

    Si când îmi misca topul, cosita se ridica,
    Ma sperii, dar îmi place - prin vine un fior
    Îmi fulgera si-mi zice: “Desteapta-te, Florica,
    Sunt eu, viu sa te mângâi...” Dar e un vânt usor!

    Oar' ce sa fie asta? Întreaba pe bunica:
    O sti vrun leac ea doara... o fi vrun zburator!
    Or aide l-alde baba Comana, or Sorica,
    Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor".

    Asa plângea Florica si, biet, îsi spunea dorul
    Pe prispa lânga ma-sa, s-obida o neca;
    Junicea-n batatura mugea, cata oborul,
    Si ma-sa sta pe gânduri, si fata suspina.

    Era în murgul serei si soarele sfintise;
    A puturilor cumpeni tipând parca chema
    A satului cireada, ce greu, mereu sosise,
    Si vitele muginde la zgheab întins pâsea.

    Dar altele-adapate tragea în batatura,
    În gemete de muma viteii lor striga;
    Vibra al serei aer de tauri grea murmura;
    Zglobii sarind viteii la uger alerga.
    ...zburatorul de heliade radulescu...

    RăspundețiȘtergere
  12. superbisima...lectia de iubire veche de secole , la noi, la tara...vine el dragobetele...:::::::)))

    RăspundețiȘtergere